"Tu esti deputat sau senator. Se caciuleste portarul in fata ta. Femeia de serviciu iti zice “sarumana” si zambeste fara dinti, dupa care isi duce mana la gura si lasa capul jos cand o sagetezi cu privirea. Indrazneste poama sa te deoache?! Toti cei din jur te iau cu “domn ministru” si mor de frica ta. Au si de ce! Cine mai e ca tine!
De la inaltimea ochilor ce nu au asemanare in smechereala nativa, la nasul coroiat de om zdravan de la tara si cu frica lui Dumnezeu (oricine ar fi el), la puparnita lacoma care baleste dupa orice fundulet nostim… da, tu esti! Semnele de bunastare sunt toate acolo: nevasta cu permanent si unghii mereu ingrijite la pedichiurista din colt, careia i se lauda ce bine o duce cu tine (“mai calca omul stramb, dar tot acasa vine! cine a mai pomenit barbat sa nu sara gardul? imi aduce bani? ma plimba? atat imi trebuie!”); secretara blonda cu radacini de 2 centimetri negre, cu fusta pana-n sezut si gura nesatula; soferul combinator pe care il cari cu tine la toate mesele si bautele in cinstea ta, si care linge blidele pe acolo si iti multumeste ca l-ai facut om – tot el e cel care se asigura de fiecare data ca ai cu cine sa dormi, sa nu iti fie frica singur; trei copii analfabeti, care rup gura targului cu ultimul soi de masina si pitipoanca la brat, dar care se opresc in pom cu prima ocazie si mai omoara si oameni nevinovati – lasa ca ii scapa tata; si acum, tu insuti: nu iti mai vezi de ani de zile varful picioarelor din cauza burtii – semn de bunastare, cand te duci la pisoar te chinui sa dibui obiectul muncii, nu stii nicio limba, nu ai nici vagi cunostinte despre lege, Romania, sau orice legat de ea, dormi lung si des si mai ales Parlamentul te indeamna la asta – nu, nu formatia de muzica si nici tigarile. Da, esti domnu’ senator.
Sa iti fac un calcul:
Tu ai o leafa de aproximativ 5.000 de lei pe luna. Doar leafa. La care se adauga cheltuieli de protocol de circa 12.000 lei. Din acestea, tu dai 7.600 de lei pe hoteluri. O chirie de maxim lux in Bucuresti nu depaseste la 1.000 de euro (4.000 de lei), daca vrei neaparat sa te lafai. Dar pe tine te doare undeva, doar nu te deranjezi sa economisesti cand statul iti pune banii in bot.
Tu, domnule senator, mananci in Parlament cu aproximativ 30 de lei, in total, de trei ori pe zi, portii mari si mancaruri “sanatoase” (adica mari, ca iti urez numai sanatate sa nu iti aduca). In oras, mesele asemanatoare ar costa de 2-3 ori mai mult, pentru un om normal, ca mine. Dar tu ai subventii, ca tu ne reprezinti in Parlament, te ocupi de binele nostru. Nu o sa iti vorbesc despre rusine, ca sigur nu ai avut acces la cuvinte complexe. Iar eu de abecedar am trecut de multa vreme. Ti-am dat doar cateva exemple, tu stii foarte bine ca mai ai si alte beneficii – masina, deplasari, etc.
O sa iti spun un singur lucru. Un DOCTOR (da, in medicina, nu diplome de care ti-ai tras tu la Spiru sa dea bine la CV) a ajuns sa munceasca, la statul pe care il reprezinti tu, cu 1.200 de lei pe luna."
Jegule.
luni, 24 mai 2010
marți, 16 martie 2010
Postare catre femeie.
"Daca ma vrei si tu, devin un cliseu: “unicul”, “jumatatea”. Daca nu ma vrei, devin un alt cliseu: “toti barbatii sunt niste porci obsedati de sex”. Nu vreau nici un cliseu. Vreau sa-mi acorzi prezumtia de nevinovatie, pana la proba contrarie, asa cum o fac si eu. Cum ar fi sa ma port si eu ca tine, atunci cand imi zambesti?
“Ce inseamna asta? Vrei sa te culci cu mine?”. Dar tu stii imediat, de la prima privire, ca eu vreau asta, in timp ce eu nu sunt sigur ce simti. Si tu exploatezi asta fara mila. Eu fac din start parte din marea masa de suspecti, pana cand tu te decizi daca eu sunt OK sau nu. Si, ca o politista, faci investigatii ca sa ma scoti – sau nu – de pe lista de suspecti.
Dar pentru mine tu esti OK de la inceput si ar trebui sa recunosti ca este fair-play sa ne dam seama IMPREUNA, pe picior de egalitate, daca are rost sau nu sa facem SI sex sau orice altceva. Nu ma invinui ca te doresc, femeie, pentru ca dorinta asta a mea este o forma de admiratie. De ce ma critici pentru ceea ce nu pot fi ca barbat, in loc sa ma apreciezi pentru ceea ce am diferit fata de tine? De ce dorinta mea sexuala este indicele suprem care uniformizeaza barbatii? De ce nu ma diferentiezi prin ceea ce spui ca admiri la mine?
Trecem mai departe. La un moment dat, STII ca tu NU ma vrei. De ce nu putem vorbi despre asta sincer, deschis, relaxat? De ce trebuie sa suport din senin ironiile tale, malitiozitatea ta, privirile ironic-critice, comportamentul tau elegant-dispretuitor, indiferenta ta rece? De ce te comporti ca si cum dorinta mea pentru tine este o vina? Ieri privirile mele admirative te flatau, azi sunt o presiune de evitat. Nici o prietenie nu mai este posibila, decat IN CONDITIILE TALE.
Si aceste conditii contin, disciminatoriu, masuri de siguranta impotriva potentialului pericol pe care-l reprezint eu, barbatul-pradator. Nu se poate construi o prietenie intre doi oameni, cand unul dintre ei sta mereu cu o mana pe semnalul de alarma.
De ce te plangi ca nu-ti gasesti un barbat, cand tu, din start, te comporti ca prada feminina intr-o lume de pradatori masculini? Si, pana la urma, pradeaza barbatul vreodata altceva decat ii dai tu voie? De ce nu-ti asumi asta? De ce nu-ti asumi si tu, ca femeie, esecul unei alegeri gresite? De ce joci mereu rolul pacalitei, al victimei sexuale? In afara de cazul violului, ajunge vreodata barbatul la sexul tau, daca tu nu-i dai voie? Si daca relatia nu merge, de ce doar tu esti victima? De ce esecul devine un abuz doar din partea barbatului, cand a fost SI alegerea ta?
Si tu chiar crezi ca-ti vei da vreodata seama ca un barbat este ceea ce vrei, daca nu treci relatia prin testul sexului? Oricum se ajunge acolo, mai devreme sau mai tarziu. Adica, daca-ti place barbatul, este OK, emotia invinge ratiunea, asta devine regula si sexul este ceva firesc si placut. Dar daca nu-ti place, brusc ratiunea ta taie in carne vie cu principii, iar sexul devine un pericol. Dar vorba lui Voltaire: “Sexul a fost dat de Dumnezeu” – restul este doar ceea ce ne-a dus pe noi mintea sa facem din sex.
Felul in care accepti trebuie sa opereze cu aceleasi principii ca modul in care refuzi. Nu-ti transforma superioritatea in instanta judecatoreasca, ci foloseste-o ca sa ma intelegi. Ca sa intelegi lumea in care traiesti. Ca sa te intelegi pe tine, in ultima instanta."
“Ce inseamna asta? Vrei sa te culci cu mine?”. Dar tu stii imediat, de la prima privire, ca eu vreau asta, in timp ce eu nu sunt sigur ce simti. Si tu exploatezi asta fara mila. Eu fac din start parte din marea masa de suspecti, pana cand tu te decizi daca eu sunt OK sau nu. Si, ca o politista, faci investigatii ca sa ma scoti – sau nu – de pe lista de suspecti.
Dar pentru mine tu esti OK de la inceput si ar trebui sa recunosti ca este fair-play sa ne dam seama IMPREUNA, pe picior de egalitate, daca are rost sau nu sa facem SI sex sau orice altceva. Nu ma invinui ca te doresc, femeie, pentru ca dorinta asta a mea este o forma de admiratie. De ce ma critici pentru ceea ce nu pot fi ca barbat, in loc sa ma apreciezi pentru ceea ce am diferit fata de tine? De ce dorinta mea sexuala este indicele suprem care uniformizeaza barbatii? De ce nu ma diferentiezi prin ceea ce spui ca admiri la mine?
Trecem mai departe. La un moment dat, STII ca tu NU ma vrei. De ce nu putem vorbi despre asta sincer, deschis, relaxat? De ce trebuie sa suport din senin ironiile tale, malitiozitatea ta, privirile ironic-critice, comportamentul tau elegant-dispretuitor, indiferenta ta rece? De ce te comporti ca si cum dorinta mea pentru tine este o vina? Ieri privirile mele admirative te flatau, azi sunt o presiune de evitat. Nici o prietenie nu mai este posibila, decat IN CONDITIILE TALE.
Si aceste conditii contin, disciminatoriu, masuri de siguranta impotriva potentialului pericol pe care-l reprezint eu, barbatul-pradator. Nu se poate construi o prietenie intre doi oameni, cand unul dintre ei sta mereu cu o mana pe semnalul de alarma.
De ce te plangi ca nu-ti gasesti un barbat, cand tu, din start, te comporti ca prada feminina intr-o lume de pradatori masculini? Si, pana la urma, pradeaza barbatul vreodata altceva decat ii dai tu voie? De ce nu-ti asumi asta? De ce nu-ti asumi si tu, ca femeie, esecul unei alegeri gresite? De ce joci mereu rolul pacalitei, al victimei sexuale? In afara de cazul violului, ajunge vreodata barbatul la sexul tau, daca tu nu-i dai voie? Si daca relatia nu merge, de ce doar tu esti victima? De ce esecul devine un abuz doar din partea barbatului, cand a fost SI alegerea ta?
Si tu chiar crezi ca-ti vei da vreodata seama ca un barbat este ceea ce vrei, daca nu treci relatia prin testul sexului? Oricum se ajunge acolo, mai devreme sau mai tarziu. Adica, daca-ti place barbatul, este OK, emotia invinge ratiunea, asta devine regula si sexul este ceva firesc si placut. Dar daca nu-ti place, brusc ratiunea ta taie in carne vie cu principii, iar sexul devine un pericol. Dar vorba lui Voltaire: “Sexul a fost dat de Dumnezeu” – restul este doar ceea ce ne-a dus pe noi mintea sa facem din sex.
Felul in care accepti trebuie sa opereze cu aceleasi principii ca modul in care refuzi. Nu-ti transforma superioritatea in instanta judecatoreasca, ci foloseste-o ca sa ma intelegi. Ca sa intelegi lumea in care traiesti. Ca sa te intelegi pe tine, in ultima instanta."
miercuri, 17 februarie 2010
Sex,drugs and clubbing.
"Acum treizeci de ani, când America dădea tonul epocii „sex, drugs & rock’n roll“, în România se mergea la cenaclu şi la ceaiuri dansante. La câţiva ani după Revoluţie, muzica şi drogurile au ajuns şi la noi şi le-am adoptat lejer. O seară de sâmbătă obişnuită în club înseamnă muzică electronică palpitând din boxe, câţiva tineri îmbrăcaţi neglijent în spaţiul din faţa intrării, schimbând vorbe şi râzând în hohote. Înăuntru, o mulţime de post-adolescenţi care se agită, dansează rapid şi haotic, fiecare cu trip-ul personal. Aşa arată scena de clubbing din Bucureşti."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
